en.swpat.org is a wiki.   You can edit it.   May contain statements End Software Patents does not endorse.

November 2014: About Microsoft’s patent licence for .NET core

SitemapCountriesWhy abolish?Law proposalsStudiesCase lawPatent office case lawLawsuits


Patent Absurdity/Română (Romanian)

From en.swpat.org
Jump to: navigation, search


[0:02 - 0:06] [Washington D.C., 9 noiembrie 2009]

[0:09 - 0:15] [Aceşti oameni s-au aliniat pentru a auzi argumentele orale din primul caz al patentării de programe de calculator adus înaintea curţii supreme in aproape 30 de ani]

[0:14 - 0:16] Jurnalist: Dumneavoastră vreţi doar să vă prezentaţi şi să vă pronunţaţi numele pe litere?

[0:15 - 0:17] Jurnalist: numele dumneavoastră, cum se scriu, şi cum vă intitulaţi şi toate chestiile bune (?)?

[0:17 - 0:21] Bilski: Eu sunt Bernie Bilski, B I L S K I

[0:23 - 0:30] Warsaw: Rand, R A N D, Warsaw, W A R S A W

[0:31 - 0:32] Jurnalist: Vreţi să ne spuneţi pe scurt ce aţi inventat?

[0:33 - 0:36] Rand: Invenţia este o factură la energie garantată

[0:36 - 0:38] care este ca un buget de proiect de lege fără un balans [beneficiul pensiilor],

[0:39 - 0:42] şi este o metodă de acoperire a riscurilor ambelor părţi din tranzacţie.

[0:43 - 0:45] Deci dincolo de oferirea consumatorilor -- consumatori de energie --

[0:46 - 0:49] a unei facturi la energie garantată, sunt o mulţime de mecanisme,

[0:50 - 0:52] iar mecanismele implică tranzacţii financiare

[0:53 - 0:56] între consumul de energie sau oricare consumatori de energie

[0:57 - 0:58] şi furnizorii de energie.

[0:59 - 1:03] [Aceşti oameni speră să obţină un patent pentru o metodă de afaceri de acoperire a riscului valorii mărfurilor]

[1:03 - 1:07] Rand: Şi asta este invenţia pe scurt. Este o metodă de generare a facturilor garantate pentru consumatori şi de asemenea protejând câştigurile companiei de energie.

[1:13 - 1:16] [Rezultatul procesului va avea implicări profunde pentru programele de calculator]

[1:17 - 1:19] Dan Ravicher (Fundaţia Patentelor Publice): Cazul Bilski însuşi, cineva a aplicat pentru un patent pentru

[1:20 - 1:24] o metodă de afaceri sau program de calculator, şi oficiul de patente l-a respins.

[1:25 - 1:27] Şi acum aceasta este acea persoană dând biroul de patente în judecată, spunând:

[1:28 - 1:29] „Trebuie să îmi acordaţi acel patent”.

[1:30 - 1:33] Acest caz este despre ce înseamnă a fi un „proces” patentabil.

[1:34 - 1:37] Şi aşa, din moment ce programele de calculator intră în categoria proceselor --

[1:38 - 1:40] pentru că nu sunt ele aparatul, şi nici o compoziţie din materie,

[1:41 - 1:43] care sunt câteva din celelalte categorii de lucruri care sunt patentabile --

[1:44 - 1:46] acest caz va defini ce înseamnă a fi un proces patentabil.

[1:47 - 1:53] [Absurditatea patentelor - cum au spart sistemul patentele programelor de calculator...]

[1:52 - 1:54] Jurnalist: Cum rămâne cu Justice Roberts? El a zis, ştiţi, practic patentul dumneavoastră include

[1:55 - 1:57] oameni ridicând receptorul şi sunând alţi oameni.

[1:57 - 1:58] J. Michael Jakes (Reprezentant pentru Bilski): Ar putea fi redus la acel nivel

[1:59 - 2:00] ca anumite acte desfăşurate,

[2:01 - 2:02] dar este mult mai mult de-atât.

[2:03 - 2:05] Are de-a face cu a vinde o marfă la un preţ fix, unei anumite părţi,

[2:06 - 2:09] a vinde unei părţi diferite la un preţ fix diferit,

[2:10 - 2:11] a identifica poziţiile contra-risc.

[2:12 - 2:13] Când te uiţi la revendicarea patru din patent --

[2:14 - 2:17] avem o chestie numită „revendicări” care descrie cu adevărat ce este invenţia --

[2:18 - 2:19] este o formulă matematică lungă acolo --

[2:20 - 2:23] care nu a existat în natură sau oriunde în literatură -

[2:24 - 2:28] pe care aceşti tipi foarte inventivi au născocit-o.

[2:28 - 2:29] Ben Klemens - autor, „Matematică pe care nu o poţi folosi”: A fost odată ca niciodată, când matematica nu era patentabilă, şi acum este.

[2:30 - 2:32] Şi putem avea pe cineva ca Bilski venind şi spunând:

[2:33 - 2:36] "Da, ştiţi, am muncit din greu la această ecuaţie matematică

[2:37 - 2:41] şi de aceea ar trebui să am un patent asupra acestei metode de procesare a informaţiei de-aici."

[2:42 - 2:45] Jurnalist: Aţi menţionat în afirmaţia dvs. că este un calcul foarte lung care arată asta

[2:45 - 2:46] Jakes: Este.

[2:46 - 2:50] Jurnalist: Credeţi că un calcul puternic sau o matematică bună este un fundament pentru un pro- pentru un patent?

[2:50 - 2:51] Jakes: Poate fi.

[2:51 - 3:02] Ben Klemens: Procesul de bază al scrierii programelor este: iei un algoritm general de vreun anumit tip, nişte mijloace de a face ceva cu date abstracte, şi apoi aplici variate nume.

[3:02 - 5:07] Ben Klemens: Deci pentru prima noastră derivaţie, hai să începem doar cu o simplă matrice, o matrice de valori. Găsim înţelesul fiecărei coloane: Miu (μ) 1, Miu (μ) 2, Miu (μ) 3. Şi vom defini Y ca fiind X minus X - Scuze: X minus μ pentru fiecare coloană. Acum, dacă avem vreun alt factor X, putem lua X punct S şi găsi proiecţia lui X pe spaţiul acesta. Aceasta este numită descompunerea valorii singulare. Acum, aici este şmecheria, aici este partea importantă. Acum să zicem că inst... să zicem că acest prim rând, X1 egal „sexualitate”. Să zicem că X2 egal „Ai pisici?”, şi X3 equal, nu ştiu, „afecţiune”. Bun, deci acum, vom zice de asemenea, hai să luăm un vector J1 egal Jana, răspunsurile Janei la această examinare. Să zicem că J2 egal cu răspunsurile lui Jan. Acum hai să facem aceeaşi proiecţie ca înainte. Vom lua X punct S - vom lua J1 punct S. Vom lua -- scădem asta din J2 punct S. Vom găsi distanţa dintre aceste două puncte, şi vom numi asta „compatibilitate”. Şi în acel simplu pas, am derivat patentul numărul 6.735.568. Şmecheria, şmecheria derivării noastre a fost că înainte -- cu descompunerea valorii singulare -- am avut numere abstracte. Ceea ce tipii de la eHarmony au făcut pentru obţinerea acestui patent, a fost să atribuie nume variabilelor noastre. Deci în locul unui abstract X1, avem "sexualitate". În locul unui abstract X2, avem „o preferinţă pentru pisici”. Şi prin facerea acestor atribuiri, prin stabilirea numelor variabile în această manieră, au fost capabili să ia un concept abstract şi să-l transforme într-un dispozitiv patentabil. [5:07 - 5:46] Ben Klemens: Ceea ce vrem să facem, conform capetelor instituţiilor noastre de patentare, este să luăm matematica şi să o tranşăm în cât se poate de multe felii şi să înmânăm aceste felii şi să spunem, păi dacă faci o analiză în componente principale, dacă multiplici matrice pentru, ăăă, pentru situri de întâlniri, păi bine, dăm asta lui eHarmony. Dacă este pentru acţiuni vom da asta lui State Street. Şi aşa mai departe. Şi ăă, ceea ce distribuim sunt practic drepturi exclusive de a folosi matematica, de a folosi o lege a naturii, indiferent de context. Şi ceea ce primim în schimb este practic nimic.

[5:46 - 5:48] [Cum am ajuns în această stare?]

[5:47 - 5:52] Mark Webbink - Centru pentru Inovaţii Patente: Un patent este o garanţie a guvernului, şi în S.U.A. răsare din constituţie.

[5:53 -6:08] Dan Ravicher: Redactorii au inclus o prevedere de acordare a drepturilor exclusive inventatorilor în constituţia noastră. Credinţa era că aceasta era importantă în vederea recompensării oamenilor care au făcut avansuri tehnologice în beneficiul societăţii.

[6:09 - 6:12] [Actul Patentelor - Hala Federală - 10 Aprilie 1790, Un act pentru promovarea progresului Artelor utile]

[6:12 - 6:20] Webbink - Facultatea de Drept din New York: Drepturile care sunt acordate nu sunt drepturile de a face lucrul pe care l-au inventat, ci dreptul de a-i exclude pe alţii de la a face acel lucru.

[6:20 - 6:35] Eben Moglen - Centrul de Drept al Libertăţii Programelor: Deci ideea era, ai un aparat sau un lucru, care nu era descris anterior în nicio lucrare literară, şi pe care niciun mecanic experimentat nu-şi putea da seama cum să o facă, dat fiind ceea ce e descris în literatură, şi pentru asta primeşti un patent.

[6:35 - 6:45] Webbink: Baza subiectului determinării a ceea ce este patentabil a continuat să evolueze de-a lungul ultimilor 200 de ani din existenţa noastră naţională.

[6:46 - 6:56] Moglen: În 1953 Actul Patentelor a fost modificat de către Congres pentru a adăuga cuvintele „ori procese” la cuvântul „produs” în descrierea a ceea ce poate fi patentat.

[6:56 - 6:58] [Actul Patentelor - Hala Federală - 10 Aprilie 1790: Un Act pentru promovarea progresului Artelor utile.]

[6:58 - 7:04] [Amendmentul Actului Patentelor - Capitol Construcţie - 19 iulie 1952: Împreună cu „aparat”, „fabricare” ori „compoziţie de materie”, un „proces” este inclus ca subiect statutar patentabil.]

[7:04 - 7:18] Congresul care a făcut asta în mod clar se gândea la procese ale fabricării industriale. Procese care produceau ceva la celălalt capăt. Pune sticlă pe cositor topit şi va deveni plată sau aşa ceva.

[7:19 - 7:35] Webbink: Şi este improbabil ca cineva să se fi gândit la „proces” la vremea aceea în termeni de programe de calculator pentru că nu am avut aplicaţii pe programe de calculator decât la mulţi ani după acea ultimă revizie a Actului Patentelor.

[7:36 - 7:37] [Amendmentul Actului Patentelor - Capitol Construcţie - 19 iulie 1952: Împreună cu „aparat”, „fabricare” ori „compoziţie de materie”, un „proces” este inclus ca subiect statutar patentabil.]

[7:37 - 7:47] [Gottschalk v. Benson - Curtea Supremă - 1972: Metoda pârâtului pentru conversie hexadecimală, pur şi simplu o serie de calcule matematice sau paşi mintali nu constituie un „proces” patentabil conform înţelesului din Actul Patentelor]

[7:45 - 7:53] Dan Bricklin - Prima foaie de calcul pentru calculatorul personal: La sfârşitul anilor '70, legea patentelor era interpretată în aşa fel încât nu puteai patenta programe de calculator. Erau considerate algoritmi matematici sau lege a naturii.

[7:53 - 7:54] [Gottschalk v. Benson - Curtea Supremă - 1972: Metoda pârâtului pentru conversie hexadecimală, pur şi simplu o serie de calcule matematice sau paşi mintali nu constituie un „proces” patentabil conform înţelesului din Actul Patentelor]

[7:55 - 8:01] [Parker v. Flook - Curtea Supremă - 22 iunie 1978: Un algoritm matematic nu este patentabil dacă aplicaţia sa nu este inedită]

[8:01 - 8:10] Dan Bricklin - prima foaie de calcul: Lumea juridică s-a schimbat. Atmosfera era chiar diferită începând cu unele decizii ale Curţii Supreme, precum Diamond v. Diehr.

[8:11 - 8:36 ] Karen Sandler - Centrul Juridic al Libertăţii Softurilor: Aplicantul pentru patent venise cu un nou proces pentru vulcanizarea cauciucului. Temperatura şi precizia temperaturii este esenţială în buna vulcanizare a cauciucului, inovaţia care era patentată în acest caz era un algoritm pentru monitorizarea unui termometru care era practic în proces şi determina momentul în care cauciucul trebuia să fie eliberat, şi răcit.

[8:37 - 8:47] Richard Stallman - Fundaţia Softurilor Libere: Şi au spus că procesele pentru repararea cauciucului sunt patentabile, nu-i nimic nou în asta. Faptul că folosesc un calculator în implementarea lui n-ar trebui să schimbe nimic.

[8:47 - 8:48] [Parker v. Flook - Curtea Supremă - 22 iunie 1978: Un algoritm matematic nu este patentabil dacă aplicaţia sa nu este inedită]

[8:48 - 8:55] [Diamond v. Diehr - Curtea Supremă - 3 martie 1981: Funcţionarea unui aparat este patentabilă, fie că este controlată de un om sau un calculator]

[8:56 - 9:17] Mishi Choudhary - Centrul Juridic al Libertăţii Softurilor: Curtea Supremă spune clar că nu poţi patenta programe deoarece sunt doar un set de instrucţiuni sau algoritm şi legi abstracte ale naturii, algoritmii nu sunt patentabili în S.U.A. înseşi. Şi, în orice caz, apoi a avut loc crearea Curţii de Apel pentru Circuitul Federal.

[9:17 - 9:52] Moglen: Problema de rezolvat, într-un anume sens, începe cu faptul că judecătorii din instanţele de judecată mereu urăsc cazurile despre patente. Şi motivul pentru care judecătorii instanţelor urăsc cazurile patentelor este pentru un singur judecător -- un avocat care şi-a petrecut viaţa făcând litigii -- un caz despre patente în care ei sau lui i se va cere să găsească fapte detaliate, despre cum este făcută vopseaua sau cum funcţionează calculatoarele ori cum operează difuzarea radio, este o oportunitate să fi făcut să pari un idiot.

[9:53 - 9:54] [Diamond v. Diehr - Curtea Supremă - 3 martie 1981: Funcţionarea unui aparat este patentabilă, fie că este controlată de un om sau un calculator]

[9:54 - 10:00] [Crearea Curţii de Apel a SUA - Circuitul Federal - 2 aprilie 1982: Crearea Curţii de Apel a SUA pentru the Circuitul Federal]

[9:59 - 11:04] Moglen: Congresul încearcă să schimbe sistemul prin care sunt judecate cazurile patentelor. Dar în loc să schimbe cine judeca, cazurile patentelor, Congresul a lăsat răspunderea procesului pe seama judecătorului districtual non-specialist. Şi apoi a creat o nouă Curte de Apel numită Circuitul Federal, a cărei sarcină era să audieze toate apelurile din cazurile patentelor. Imediat, desigur, această curte s-a umplut cu avocaţi de patente. Şi avocaţii de patente au făcut apoi legea în Curtea de Apel care se aplica tuturor acestor judecători districtuali care încă luau decizii non-specialiste de care se temeau. Normal că Circuitul Federal s-a dovedit a fi un loc care iubea patentele. Şi judecătorul şef de acolo, Giles Rich, care a trăit mult, ajungând să fie foarte, foarte bătrân şi care a murit pe la sfârşitul celor 90 de ani ai săi, a fost un om care a iubit în mod deosebit patentele la orice. Curtea Circuitului Federal sub Giles Rich într-un fel a dezlănţuit cazul „Diamond împotriva Diehr” din înţelesul lui original şi a ajuns la concluzia că programele înseşi pot fi patentate.

[11:05 - 11:09] Choudhary: Curtea Supremă a lăsat practic totul să fie decis de această curte.

[11:09 - 11:19] Ravicher: Oficiul de Patente şi Mărci Înregistrate chiar obişnuia să respingă patentele la programe, precum la începutul anilor 1990. Şi nu le permiteau şi aplicanţii contestau aceste respingeri la Circuitul Federal.

[11:19 - 11:20] [Crearea Curţii de Apel a SUA - Circuitul Federal - 2 aprilie 1982: Crearea Curţii de Apel a SUA pentru the Circuitul Federal]

[11:20 - 11:27] [In re Alappat - Circuitul Federal - 29 iulie 1994: Instalarea programelor pe un calculator creează un „aparat nou”, care este patentabil]

[11:28 - 11:35] [In re Lowry - Circuitul Federal - 26 august 1994: Structura de date a discului dur al unui calculator constituie un „aparat” care este eligibil de patentabilitate]

[11:36 - 11:42] [State Street v. Signature Financial - Circuitul Federal - 23 iulie 1998: Un calcul numeric care produce un „rezultat folositor, concret şi tangibil”, cum ar fi un preţ, este eligibil de patentare]

[11:43 - 12:18] Moglen: În lumea aparatelor, îi arăţi oficiului de patente acel aparat, şi ai un oficiu de patente ale cărui afirmaţii erau „Revendic acest aparat”. În lumea programelor de calculator, nu era nici o cale de a defini care era unitatea. Nu revendic un program, revendic o tehnică pe care orice număr de programe făcând orice număr de lucruri ar fi posibil s-o folosească. A cărui consecinţă este că foarte repede, am început să construim ca imobiliare, pe care cineva le deţine şi îi poate exclude pe alţii din ele, o grămadă de tehnici de bază în programare.

[12:19 - 12:40] James Bessen - autor, „Eşecul Patentului”: Ceea ce s-a întâmplat a fost că, începând pe la mijlocul anilor '90, numărul patentelor la programe a prins elan. Şi atitudinea industriei a început de asemenea să se schimbe. Deci aveam Microsoft, care la început nu avea de-a face cu patentarea programelor aproape deloc. Cred că au fost daţi în judecată pe la începutul anilor '90 de către Stac şi au pierdut un proces semnificativ intentat lor - au început şi ei să patenteze.

[12:41 - 12:48] Webbink: Urmau să aibă propriile lor seturi de patente, astfel încât dacă un deţinător de patente major îi ameninţă, pot riposta.

[12:49 - 13:00] Bessen: Treptat, companii ca Oracle au fost forţate să înfiinţeze departamente de patente, doar din motive defensive. Trebuiau să-şi patenteze chestiile, astfel încât să aibă ceva de dat la schimb companiilor care aveau patente.

[13:00 - 13:15] Webbink: Şi aşa arsenalul a început să se dezvolte. Până în anul 2000-2001, Microsoft deţine acum mii de patente pe programe. Oracle se apropia probabil de o mie de patente, Adobe...

[13:15 - 13:27] Bessen: Ştiţi, toate au devenit patentari din ce în ce mai agresivi şi unele dintre cele care erau împotriva patentelor pe programe au ajuns să dea în judecată alte companii. Şi aşa ceea ce am obţinut a fost o explozie de patentări la început, şi apoi o explozie de litigii.

[13:32 - 13:52] Bessen (partly over stats graphics): Până la sfârşitul anilor '90, cam un sfert din toate patentele acordate erau pentru programe. Cam o treime din toate litigiile - litigii pe patente - implică patentele pe programe. Cam 40% din costul litigiilor este atribuit patentelor de programe. Şi numerele acestea au crescut.

[13:39 - 13:44] [Procent al proceselor legate de patente implicând patente pe programe]

[13:45 - 13:51] [Probabilitate ca patentul să fie într-un proces în 4 ani de la eliberare - \ Patente programe Toate patentele - An eliberare patent]

[13:52 - 15:28] Bessen: Deci Charles Freeney a inventat un chioşc care e plasat în magazinele de vânzare cu amănuntul. Şi ideea este: intri, ai putea selecta o selecţie muzicală, bagi cardul de credit, introduci o casetă goală de 9 melodii - atât de vechi, este patentul acesta - şi ar fi inscripţionat acea selecţie muzicală pe casetă, şi puteai pleca cu ea fără probleme. Patentul fusese elaborat într-un limbaj foarte vag, aşa că erau termeni ca „locul punctului de vânzare” şi „aparat de fabricare a informaţiei” şi Freeny în cele din urmă a vândut acest patent cuiva care vrea să interpreteze aceşti termeni foarte larg, pentru a acoperi practic comerţul electronic. Deci iată această foarte limitată invenţie pentru acest chioşc, şi el vrea să interpreteze aceşti termeni într-un mod atât de larg încât să acopere tranzacţii care aveau loc pe internet. Şi ai putea - ar putea fi - le-ai putea face în biroul tău, în dormitorul tău, în casa ta, oriunde. Şi aşa a acoperit virtual tot comerţul electronic. Instanţele, iniţial, nu au fost de acord cu acea interpretare, dar au făcut apel, şi curtea de apel a fost în mare măsură de acord cu el, şi au fost capabili să extragă nişte aranjamente de la mai bine de 100 de companii. Dar partea semnificativă este că, iată patentul acesta, nu poţi spune care erau limitele lui până nu ajungi la Curtea de Apel. Ceea ce au crezut majoritatea oamenilor că-i constituiau limitele s-a dovedit a fi greşit.

[15:29 - 16:05] Timothy B. Lee - Universitatea Princeton: Una dintre proprietăţile cheie ale limbajului de programare este foarte, foarte precisă. Te poţi uita la orice program în orice limbă, orice C, python sau, orice limbaj ca acesta. Şi ştii exact ceea ce face. Şi poţi spune, te poţi uita la două bucăţi de cod sursă, şi poţi spune, ştiţi, fac acestea acelaşi lucru sau lucruri diferite? Şi facem asta deoarece calculatoarele sunt mofturoase şi trebuie să îi spunem calculatorului exact ceea ce trebuie să facem în vederea îndeplinirii unei anumite sarcini. Patentul - limbajul folosit de avocaţii patentelor este aproape opusul. Este un avantaj în a fi vag şi în a fi larg şi a fi nespecific, deoarece cu cât mai larg limbajul, cu atât mai multe lucruri vei prinde în plasa ta.

[16:05 - 16:26] Ravicher: Deci este o mare problemă în sistemul nostru de patente, doar definirea a ceva, care este contextul sau limitele patentului. Şi, ştiţi voi, ce acoperă, ce nu acoperă. Şi acea ambiguitate cauzează o mulţime de efecte glaciale, deoarece oamenii vor evita să facă orice ar putea fi acoperit de patent, chiar dacă în realitate, patentul nu ar acoperi ceea ce vor ei să facă.

[16.27 - 17:45] RMS: Hai să ne imaginăm că în anii 1700 guvernele Europei au decis să „promoveze” progresul muzicii simfonice (sau credeau că promovează), cu un sistem al patentelor ideilor muzicale, însemnând că oricine care putea descrie o nouă idee muzicală în cuvinte putea primi un patent, care ar fi un monopol asupra acelei idei, şi apoi ar fi putut da în judecată pe oricine altcineva care a implementat ideea aceea într-o piesă muzicală. Deci, un model ritmic putea fi patentat sau o secvenţă de coarde sau un... un set de instrumente folosite împreună sau orice idee pe care ai putea s-o descrii în cuvinte. Acum, imaginaţi-vă că este 1800 şi sunteţi Beethoven şi vreţi să scrieţi o simfonie. Îţi vei da seama că este mai greu să scrii o simfonie pentru care nu vei fi dat în judecată decât să scrii o simfonie care sună bine. Deoarece pentru a scrie o simfonie fără să fii dat în judecată, va trebui să te strecori printre mii de patente de idei muzicale. Şi dacă te plângeai din cauza asta, spunând că îţi stă în calea creativităţii tale, deţinătorii patentului ar spune, „Of, Beethoven, eşti doar gelos pentru că am avut ideile astea înaintea ta. De ce ar trebui să ne furi ideile?”

[17:46 - 18:10] Ciaran O'Riordan, Sfârşiţi Patentele Programelor: Oamenii au făcut muzică de mii de ani. Nu a existat niciodată vreo nevoie de patente în domeniul muzicii. Şi de când industria de calculatoare a făcut programarea posibilă, oamenii au dezvoltat programe de asemenea, chiar de la începutul lor, nu a existat niciodată o nevoie de a avea patente în acest domeniu pentru ca activitatea să aibă loc.

[18:11 - 18:49] Bricklin: Desigur că tot ceea ce făceam, înainte de 1980, 1981, în aceste lucruri, patentele nu jucau niciun rol. Taie şi lipeşte, rigla încorporată pentru procesarea cuvintelor, încadrarea cuvintelor - o mulţime de lucruri care sunt cu adevărat importante şi pe care le luăm de bune şi acestea înseamnă mult, cu mult mai inovatoare în multe feluri decât multe patente pe care le avem astăzi, deoarece patentele se pot acorda pe nişte lucruri foarte, foarte neimportante, şi acesta este felul în care funcţionează legea. Aceste lucruri s-au întâmplat, am avut mari avansări fără patente.

[18:50 - 19:17] Robert Tiller - Pălăria Roşie: unul dintre cei mai respectaţi oameni de ştiinţă ai calculatoarelor din lume, Donald Knuth, a spus că dacă patentele pentru programe ar fi fost disponibile în anii 1960 şi '70 când el îşi făcea treaba, acela este probabil cazul în care ştiinţa calculatoarelor nu s-ar afla unde se află astăzi. Ar fi blocade asupra inovării care ar fi putut preveni serios tipurile de soluţii tehnice pe care astăzi le luăm de bune.

[19:17 - 19:28] Moglen: Programatoarea care scrie un program lung, teoretic ar fi nevoită să verifice dacă 500 sau 1000 de tehnici diferite sunt patentate. I-ar fi imposibil să facă aşa ceva.

[19:28 - 19:43] Ravicher: Oficiul de patente eliberează sute de patente pe programe tot timpul. În fiecare marţi, eliberează 3500 de patente, şi un număr mare din acestea sunt legate de programe. Este chiar imposibil să revizui toate aceste patente în fiecare săptămână, pentru a fi sigur că nu faci ceva care ar putea să le încalce.

[19:43 - 20:31] Sandler: Deci este o prevedere în legile pentru patente ale SUA care, practic ţine violatorii de patente la un..., cred, impune o mai mare responsabilitate dacă se arată că au violat intenţionat. Deci, practic ideea este că dacă ştiai despre un patent, şi l-ai încălcat, ar trebui să ai o sancţiune mai strictă decât dacă nu ştiai de el. Dar ceea ce rezultă din asta, este această situaţie unde este o adevărată constrângere de a urmări ce patente au fost făcute, şi ce invenţii noi au trecut prin sistemul patentelor. Deoarece, dacă citeşti fiecare patent, atunci - sau sunt dovezi că ai citit patente - atunci eşti răspunzător pentru violare intenţionată, atunci ştiai de patent şi l-ai încălcat oricum. Iar sancţiunea este de daune înalte.

[20:31 - 20:40] Jurnalist: Dacă un membru al oamenilor care pun la dosar rezumatele (? să verifice) în această curte ar sugera ca programele să fie îndepărtate din sfera de acţiune a patentabilităţii, puteţi comenta asta?

[20:40 - 20.54] Jakes: Da, ei bine, evident nu sunt de acord cu asta, şi nu cred că programele ar trebui îndepărtate vreodată. Este una dintre marile noastre resurse ale inovaţiei tehnologice din ţara aceasta. Şi crearea unui test care ar elimina cumva programele ar fi, cred, un dezastru pentru economie.

[20:55 - 20:57] [Ar fi totuşi?]

[20:55 - 21:40] James Bessen - autor, „Eşecul Patentului”: Ştiţi, Mike şi eu estimăm din afara farmaceuticelor şi chimicalelor, patentele într-un fel acţionează ca o taxă de 10 sau 20%. Ştiţi, deci te poţi gândi la asta - ştiţi, micul dezvoltator dezvoltă ceva - pe parcurs va trebui să plătească acea taxă. Apoi, ştiţi, fiecare companie mică pe care o cunosc în domeniul programelor, în condiţiile în care sunt prin preajmă de câţiva ani şi au dat lovitura pe piaţă, cineva revendică un patent împotriva lor. Intră în nişte potenţiale dificultăţi. Se simt, foarte frecvent se simt obligaţi să-şi achiziţioneze patente ei înşişi în scopuri defensive. Deci toată activitatea aceea este o taxă. Este ceva ce nu-i ajută să inoveze. Este, ştiţi, o activitate nenecesară.

[21:41 - 21:43] [Cel mai practic]

[21:41 - 22:49] Jesse Vincent - Cel Mai Practic: Lucrul principal pe care îl facem este un sistem de urmărire a litigiilor numit „UC” ori Agentul de Urmărire a Cererilor. Deci este serviciu de relaţii cu clienţii, birou de asistenţă, agent de urmărire a erorilor, operaţii de reţea. Totul unde ai o grămadă de sarcini cărora trebuie să le ţii evidenţa, şi trebuie să ştii ce s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat, cine a făcut-o, cine nu a făcut-o, când. Este ca un fel de listă de rezolvat pe steroizi, proiectată pentru o întreagă organizaţie. Aproape totul este Sursă Deschisă (Open Source) sau programe gratuite, sub o licenţă sau alta. Vom primi clienţi consultanţi sau clienţi susţinători, care adaugă limbaj de compensaţie contractului nostru standard ori au nevoie ca noi să-l semnăm pe-al lor. Şi spune că - ştiţi voi, limbajul juridic standard - va spune ceva de genul: compensăm şi le ţinem inofensive şi suntem de acord să le plătim taxele legale şi sacrifiăm primul nostru născut dacă se întâmplă ceva şi cineva descoperă că programul nostru violează un patent, violeză patentul altcuiva. Se întâmplă foarte foarte rar să ajungem în situaţia de a semna ceva care conţine genul acela de limbaj, dar îndepărtează o mulţime de taxe legale.

[22:49 - 23:02] Michael Meurer - autor, „Eşecul Patentului”: Uitaţi-vă la oamenii inovatori în programe de calculator, în TCI, şi întrebaţi: „Le-ar fi mai bine dacă sistemul de patente ar fi abolit?” Răspunsul este probabil „Da”.

[23:03 - 23:37] Bessen: Cine beneficiază? Avocaţii de patente, numărul 1. Numărul 2, ai un număr restrâns de aşa-numiţi „troli” care beneficiază, dar nu-i clar dacă măcar majoritatea dintre ei fac mulţi bani. Vedeţi voi, mai recent, în ultimii 4-5 ani, companii precum aventurierii intelectuali şi fondurile de acoperire achiziţionează volume mari din aceste patente rebut şi le folosesc pentru a extrage sute de milioane de dolari de la companii. Ei beneficiază, ei s-ar putea să fie cei mai mari beneficiari.

[23:38 - 23:51] Ravicher: Ştiţi voi, au apărut o mulţime de articole negative în ultimii câţiva ani despre răul cauzat de patentele pe programe. Şi ai crede că astfel politicul influenţează Oficiul de Patente şi Mărci Înregistrate să-i determine să încetinească eliberările şi să înceapă să respingă. Şi asta este ceea ce a rezultat în cazul Bilski case.

[23:52 - 23:59] [In re Bilski - Circuitul Federal - 30 octombrie 2008: Inveţiile trebuie să fie legate de un anumit aparat sau să transforme ceva. „Rezultat folositor, concret şi tangibil” al State Street este inadecvat.]

[24:00 - 25:13] Ravicher: Ei bine, prima cea mai mare poveste negativă din presă au fost patentele Blackberry, în situaţia în care toţi reprezentanţii Congresului au Blackberry-urile lor, şi este o companie numită NTP care a dat în judecată fabricantul Blackberry-ului, spunând că toate Blackberry-urile îi incălcau patentul. Ei bine, NTP era această companie care este doar o companie de o singură persoană. Nu făcea nici un produs sau serviciu ea înşeşi. Şi aşa, asta a primit o grămadă de atenţie: era în Wall Street Journal, în Washington Post. Şi persoanele din Congres au foarte supărate că s-ar putea să-şi piardă Blackberry-ul şi ar putea să nu mai fie capabile de a comunica eficient. Şi aşa aia a cauzat o grămadă de atenţie. Apoi aveam toate aceste patente la, cum ar fi, metode bancare şi scanare pentru cecuri pe care deţinătorii acestor patente le-au înaintat împotriva industriei bancare. Şi industria bancară avea o grămadă de influenţă pe Colina Capitoliului. Aşa că s-au dus acolo şi au spus: „Uitaţi, acest tip de patente ne cauzează o grămadă de rele”. Apoi adaugi la asta întregul fenomen al „trolului patentelor” în Districtul de Est al Texasului, cu mici deţinători de patente dând în judecată mari companii TI, precum Google şi Microsoft şi IBM şi Hewlett-Packard. Toate aceste companii au de asemenea influenţă legislativă. Şi au spus, ştiţi: „Aceste tipuri de patente cauzează daune serioase afacerilor noastre. Ne costă locuri de muncă, cresc preţul produselor şi al serviciilor pe care le oferim clienţilor noştri, şi trebuie să faceţi ceva în legătură cu asta.”

[25:13 - 25:14] [In re Bilski - Circuitul Federal - 30 octombrie 2008: Inveţiile trebuie să fie legate de un anumit aparat sau să transforme ceva. „Rezultat folositor, concret şi tangibil” al State Street este inadecvat.]

[25:14 - 54:20] [Bilski v. Kappos - Curtea Supremă - 2010: Curtea Supremă s-ar putea să-şi reafirme respingerile anterioare ale programelor de calculator, sau să refuze să decidă asupra acestei probleme.]

[25:21 - 26:06] Peter Brown - Fundaţia Softurilor Libere: Situaţia în care ne aflăm este că Curtea de Jos, Curtea de Apel a Circuitului Federal, este practic o curte pentru patente, pentru audierea cazurilor legate de patente. Şi aceasta este prima dată în care Curtea Supremă a preluat acel scop al „patentabilităţii”. Şi mai pecis, acest test care a fost implementat de Curtea de Jos chiar se adresează patentelor pe programe. Şi aşa, este practic o istorie de 20 de ani a acordării patentelor pe programe datorită Curţii de Jos. Şi aşa sperăm că Curtea Supremă va curăţa dezordinea pe care Curţile de Jos au creat-o şi să-şi reafirme autoritatea, care practic a spus că nu poţi avea patente pe programe.

[26:07 - 26:29] Joe Mullin - Revista Legii şi Afacerilor PI: Când vedeai argumentele aduse de către avocatul lui Bilski - avocatura patentelor este într-un anume sens o influenţare organizată, iar un subiect expansiv, care este disponibil pentru patentare, este în interesul lor. Şi este clar că asta era frustrant pentru unele dintre judecătorii. Unele dintre ele erau frustrate de cât de scump a devenit subiectul patentării.

[26:29 - 26:34] Jurnalist: Adică par oarecum a desconsidera ideea că ai putea patenta această anume idee.

[26:36 - 26:51] Jakes: Cred că oamenilor le este greu să treacă peste ideea că poţi primi un brevet pentru acoperirea riscului valorii mărfurilor. Dar dacă chiar te uiţi la revendicări, şi te uiţi la ce-i acolo, este un proces, şi nu-i diferit faţă de niciun oricare alt proces. E posibil doar să nu fie felul în care se gândeau la patente în trecut.

[26:52 - 27:11] Peter Brown: Am fost încurajaţi de comentariile judecătoriilor, care au arătat că sunt sceptice, şi care au sugerat că au înţeles că programele sunt ceva mai mult decât nişte serii de paşi care pot fi scrişi ca formule matematice, sau scrişi pe o bucată de hârtie sau - cum a menţionat una dintre judecătorii - dactilografiaţi pe o maşină de scris.

[27:12 - 27:23] Mullin: Patentele pe programe, la un calculator pentru scopuri generale, nu au fost niciodată aprobate explicit de această curte. Şi această curte a arătat de asemenea că nu are nicio remuşcare în răsturnarea regulilor care au ţinut pentru un timp foarte lung.

[27:23 - 27:29] (vocea lui Mullin ctd pe fundal): În mod clar au crezut că petiţionarii de aici încercau să obţină un patent pe ceva foarte de bază, nişte forme de bază ale activităţii umane.

[27:29 - 27:35] [Mai mult de 200'000 de patente pentru programe au fost acordate în S.U.A.]

[27:36 - 27:41] [Programatorii găsesc din ce în ce mai dificilă scrierea programelor pentru care nu vor fi pasibili de a fi daţi în judecată]

[27:42 - 27:46] [Acum imaginează-ţi...]

[27:44 - 27:57] [Simfonia a V-a a lui Beethoven - de la 27:46 cu partitură]

[27:58 - 28:00] [Etichete de patente pe partitura pentru „Crescendo” şi „Grup de 3 optimi”]

[28:00 - 28:04] [Simfonia a V-a a lui Beethoven cu partitură]

[28:04 - 28:08] [Etichete de patente pe partitura pentru „Dinamica pianului” „Pauza de o pătrime” „Pătrimea în C3”]

[28:08 - 28:14] [Simfonia a V-a a lui Beethoven cu partitură]

[28:14 - 28:34] [Etichete de patente pe partitura pentru „Sforzando”, „Terţă mare”, „”Doime grupată", „Tremolo”, „Corn în Mi Bemol”]

[28:35 - 28:42] [Credite: Regizat, filmat şi editat de: Luca Lucarini. Produs de Jamie King. Animaţii: Christopher Allan Webber. Mixaj sunet: Matt Smith. Subtitrare lb. română: ANDROBETA]

[28:43 - 28:48] [Drepturi de autor 2010 Luca Lucarini. Acest film este pus la dispoziţie sub licenţa Comune Creative Atribuire-Fără Opere Derivate 3.0 (sau versiuni ulterioare). http://patentabsurdity.com]

[28:49 - 28:54] [Susţinută printr-o bursă a Fundaţiei Softurilor Libere şi făcut posibil prin parteneriatul cu Fundaţia Softurilor Libere http://www.fsf.org]